Conţinut
Tehnicile cromatografice sunt efectuate în laboratoare științifice pentru a separa compușii chimici de un eșantion necunoscut. Proba este dizolvată într-un solvent și trece printr-o coloană, în care este separată prin atracția compusului față de materialul coloanei. Această atracție polară și nepolară față de materialul coloanei este forța activă care determină separarea compușilor în timp. Cele două tipuri de cromatografie utilizate astăzi sunt cromatografia în gaze (GC) și cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC).
Faza transportatorului mobil
Cromatografia cu gaz vaporizează proba și este transportată de-a lungul sistemului de un gaz inert, cum ar fi heliu. Utilizarea hidrogenului produce o separare și o eficiență mai bune, dar multe laboratoare interzic utilizarea acestui gaz datorită naturii sale inflamabile. Când se utilizează cromatografie lichidă, eșantionul rămâne în starea sa lichidă și este împins prin coloană la presiuni mari de diverși solvenți, cum ar fi apă, metanol sau acetonitril. Concentrații diferite ale fiecărui solvent vor afecta în mod diferit cromatografia fiecărui compus. Dacă proba rămâne în stare lichidă crește stabilitatea compusului.
Tipuri de coloane
Coloanele cu cromatografie pe gaz au un diametru intern foarte mic, iar lungimea lor poate varia între 10 și 45 de metri. Aceste coloane pe bază de silice sunt înfășurate de-a lungul unui cadru circular de metal și încălzite la o temperatură de 250 de grade Fahrenheit. Coloanele de cromatografie lichidă sunt, de asemenea, pe bază de silice, dar au o carcasă metalică groasă pentru a rezista la cantități mari de presiune internă. Aceste coloane funcționează sub temperatura camerei și variază între 50 și 250 de centimetri lungime.
Stabilitatea compusului
În cromatografia cu gaz, proba injectată în sistem este vaporizată la aproximativ 400 de grade Fahrenheit înainte de a fi trecută prin coloană. Astfel, compusul trebuie să poată rezista la căldură la temperaturi ridicate, fără a se descompune sau a se degrada într-o altă moleculă. Sistemele cromatografice lichide permit omului de știință să analizeze compuși mai mari și mai puțin stabili, deoarece eșantionul nu este supus căldurii.