Conţinut
- Modul în care Biodiversitatea promovează stabilitatea
- Restrângerea exploatării resurselor forestiere
- Controlul și prevenirea speciilor invazive
- Reducerea poluării
- Controlul dezvoltării
Varietatea în lumea naturală este o parte inerentă a frumuseții și a interesului său. Dar poate fi și un factor critic în supraviețuirea ecosistemelor întregi. Biodiversitatea, definită ca varietatea speciilor care trăiesc într-un ecosistem, precum și diversitatea genetică care există în cadrul populațiilor fiecărei specii, oferă stabilitate ecosistemelor, mai ales atunci când se confruntă cu schimbări. Factorii care amenință biodiversitatea trebuie atenuați pentru a ajuta la păstrarea intactă a ecosistemelor și a membrilor acestora.
Modul în care Biodiversitatea promovează stabilitatea
Într-un ecosistem forestier, membrii vii sunt interdependenți și sunt, de asemenea, dependenți de factori abiotici sau neinviuți, precum apa, lumina, temperatura, spațiul, topografia, tipul de sol, substanțele chimice, nutrienții și alți factori. Dacă ceva dintr-un ecosistem se schimbă drastic sau rapid - de exemplu, în cazul în care focul străbate, dacă există o schimbare bruscă a vremii sau dacă boala izbucnește - modificările ar putea provoca moartea multor organisme sau chiar a unor specii întregi. Rezistența unui ecosistem depinde de a avea o diversitate de specii cu adaptări variate pentru a supraviețui schimbărilor și a ajuta ecosistemul să se recupereze. Speciile de plante rezistente la foc vor continua să trăiască după un incendiu și pot ajuta la păstrarea solurilor intacte și să ofere hrană animalelor supraviețuitoare. Soiurile cu o boală rezistentă la o specie își vor transmite genele după o epidemie, contribuind astfel la creșterea populației.
Restrângerea exploatării resurselor forestiere
Deoarece organismele din ecosistemele forestiere sunt interdependente, dacă una sau mai multe specii sau populații ale unei specii dispare, aceasta poate avea efecte dăunătoare asupra restului ecosistemului. Preluarea populațiilor mari de specii de plante din păduri, cum ar fi copaci pentru cherestea, poate avea un impact semnificativ asupra supraviețuirii speciilor care depind de copaci pentru hrană, cuib sau pentru acoperire. Tăierea tuturor copacilor maturi dintr-o pădure cu creștere veche poate amenința populațiile de bufnițe sau alte creaturi care necesită copaci mai mari pentru spațiile de cuibărit. Chiar și îndepărtarea buștenilor vechi sau peria poate reduce acoperirea necesară de care depind unele animale. Excesul de vânătoare sau de capturare a carnivorelor poate determina exploatarea populațiilor de erbivore, ducând în cele din urmă la o penurie de plante comestibile pentru erbivore și, eventual, înfometare. Pentru a contribui la păstrarea biodiversității în păduri, recoltarea și exploatarea resurselor forestiere - copaci în vârstă, alte plante și animale - trebuie să fie limitate la niveluri durabile care vor ajuta la menținerea echilibrului ecosistemului.
Controlul și prevenirea speciilor invazive
Speciile introduse sau invazive - organismele non-native, inclusiv bolile, care sunt introduse într-un ecosistem din alte locații - pot perturba foarte mult ecosistemele prin uciderea, concurența sau chiar întrepătrunderea cu speciile native. De exemplu, o ciupercă non-nativă, puful de castane, a șters milioane de castani americani după ce boala a fost adusă în America de Nord, iar sondarul de cenușă de smarald, un gândac asiatic, amenință cenușii din toată America de Nord. Legile și practicile care limitează dispersia nefirească a speciilor în alte zone pot contribui la reducerea pierderii biodiversității în păduri. În plus, eliminarea manuală orientată a speciilor invazive sau eliminarea prin controale biologice atente, cum ar fi ciocanul de zambile cu apă, care a avut rezultate excelente în controlul zambilei de apă, poate ajuta șansa să se recupereze populațiilor native.
Reducerea poluării
Poluarea poate dăuna organismelor dintr-o pădure și poate cauza pierderea biodiversității. Ploile acide, cauzate parțial de poluarea de la centralele de ardere a cărbunelui, au slăbit și distrus numeroase specii de arbori, în special copaci la altitudini mari, cum ar fi Munții Appalachi din America de Nord. În plus, încălzirea globală, intensificată de creșterea nivelului emisiilor de dioxid de carbon cauzate de arderea combustibililor fosili, a modificat modelele climatice și a amenințat biodiversitatea în păduri. Pe măsură ce temperaturile globale cresc și se produc schimbări complexe în ecosisteme, inclusiv modificări ale nivelului de precipitații și schimbări în intervalele geografice ale speciilor, speciile adaptate climatelor mai reci suferă și pot muri. Reducerea „piciorului de carbon” general - arderea combustibililor fosili - prin reducerea consumului de energie și utilizarea unor surse de energie nepoluante precum solar, vânt și alte forme de energie „curată”, poate contribui la reducerea încălzirii globale și poate ajuta speciile forestiere să supraviețuiască. .
Controlul dezvoltării
Tăierea pădurilor în scop de dezvoltare sau agricol reduce în mod evident biodiversitatea acestora. În timp ce unele ecosisteme forestiere pot supraviețui unei dezvoltări limitate în limitele sau marginile lor, eliminarea pădurilor întregi sau provocarea fragmentării lor poate duce la pierderea altor specii. De exemplu, leii de munte sau pustii necesită o gamă mare de habitat pentru a-și vâna prada sau coridoarele între bucățile de habitat. Fragmentarea habitatului respectiv duce la încălcarea leilor de munte pe spațiile umane sau la dificultăți în găsirea colegilor. În plus, unele animale, inclusiv pișcoturile nordice, necesită stânduri mari de pădure matură cu baldachin închis. Și din cauză că pădurile, în special pădurile tropicale, absorb cantități mari de dioxid de carbon din atmosferă, reducerea marilor mari poate contribui la încălzirea globală, reducând biodiversitatea la nivel mondial. Prin păstrarea cât mai mare a unui sistem forestier intact și nedisturbat și evitarea „împrăștierii suburbane” - adică prin centralizarea dezvoltării umane, păstrarea unor zone naturale mari, nedisturbate din jurul orașelor și cartierelor și găsirea de alternative la distrugerea pădurilor tropicale - habitat pierderea și fragmentarea și pierderea rezultată a biodiversității forestiere pot fi reduse la minimum.