Conţinut
- Testoase marine și ecosisteme oceanice
- Testoase de mare și ecosisteme de plajă
- Testoase cu apă dulce și ecosisteme tropicale
- Testoase cu apă dulce și perturbarea ecosistemului
Testoasele sunt printre cele mai vechi dintre toate speciile de animale de pe planeta Pământ. Se consideră că țestoasele își au originea până acum 279 milioane de ani, ceea ce le face o specie mai veche decât chiar și cele mai vechi dinozauri. Efectele pe care aceste animale venerabile le au asupra ecosistemelor lor sunt imense și, de-a lungul a milioane de ani de evoluție, s-au adaptat pentru a se potrivi cu multe habitate și sisteme diferite.
Testoase marine și ecosisteme oceanice
Pentru multe țestoase marine, sursa principală de nutriție este iarba de mare. Iarba de mare crește în paturi groase pe podele oceanice superficiale. Hrănirea constantă de către broaștele țestoase marine pe această iarbă menține paturile tuns și ordonat, împiedicându-le să crească mult și nesănătoase. Deoarece aceste albiile de mare sunt locații principale pentru peștii mici pentru reproducere și reproducere, albiile sănătoase de iarbă sunt vitale pentru populațiile de pești mici care trăiesc în oceane. Fără acest aport de broaște țestoase marine, ecosistemul oceanic ar scăpa de echilibru.
Testoase de mare și ecosisteme de plajă
În timp ce broaștele țestoase își petrec majoritatea vieții în mare, ele vin pe plajă pentru a-și depune ouăle. Această parte importantă a vieții țestoase are un impact important și asupra ecosistemului unei plaje. Fără plante, cum ar fi ierburile de plajă, plaja ar fi cedată eroziunii; aceste plante sunt fertilizate de ouă care nu eclozează și excremente de țestoase de pe plajă. Această nutriție este vitală pentru supraviețuirea ecosistemului de plajă.
Testoase cu apă dulce și ecosisteme tropicale
În multe ecosisteme tropicale, țestoasele sunt printre cele mai abundente dintre animalele vertebrate. În unele zone din Australia, biomasa speciilor de broaște țestoase - masa netă de broaște țestoase în mediul lor - a fost înregistrată până la 586 de kilograme pe hectar. În aceste medii, numărul mare al acestor animale joacă un rol enorm în funcția ecosistemului, nu în ultimul rând în dispersia semințelor. Testoasele mananca plantele si depun semintele in excrementele lor, semintele apoi infloresc. De asemenea, ouăle de țestoase sunt surse majore de hrană pentru animale, cum ar fi bandicootii, șobolanii, șerpii și șopârlele.
Testoase cu apă dulce și perturbarea ecosistemului
În timp ce atât țestoasele de apă dulce, cât și cele de mare au un efect imens pozitiv asupra ecosistemelor naturale, aceste ecosisteme sunt mecanisme co-eficiente și nu sunt susținute de o singură specie. Atunci când influențele externe aruncă aceste ecosisteme în dezechilibru, țestoasele pot fi foarte afectate. Un studiu realizat de Stephen H. Bennett și Kurt A. Buhlmann a constatat că populației de țestoase de pui din sud-estul Statelor Unite a fost lovită de o lovitură severă prin alterarea umană a căilor de apă și construirea drumurilor. Testoasele de pui au fost găsite din ce în ce mai moarte pe laturile drumurilor noi, ucise prin trecerea automobilelor. Interferența umană nu este singura schimbare a ecosistemului care a afectat țestoasele cu apă dulce. Colonizarea nisipurilor de apă dulce de furnicile a perturbat obiceiurile de depunere a țestoaselor, făcând mai puțin probabil ca haiducii să supraviețuiască.