Conţinut
Microban este marcă înregistrată pentru agentul antimicrobian triclosan. Triclosanul este utilizat într-o mare varietate de produse de îngrijire pentru uz casnic și personal. Acestea includ produse de curățat, pastă de dinți, săpun, apă de gură, creme de ras și deodorant. Poate fi găsit și în produse din plastic, precum articole de bucătărie și jucării. Triclosanul este spălat la scurgerile în sistemele de canalizare municipale. De la instalația de apă uzată, își face drum în ecosistemele acvatice, în apa potabilă și în solul care este fertilizat cu nămoluri de canalizare tratate, cunoscute și sub numele de „biosoliduri”.
Organisme acvatice
Efectele triclosanului asupra ecosistemelor acvatice au fost bine studiate. S-a demonstrat că Triclosan inhibă creșterea, reproducerea și fotosinteza plantelor acvatice. Efectele cunoscute asupra animalelor acvatice includ moartea, inhibarea creșterii, mobilitatea redusă și fertilitatea scăzută. Sensibilitatea animalelor acvatice la triclosan variază în funcție de specie, vârstă și intensitatea și lungimea expunerii. Peștii tineri sunt mai sensibili la triclosan decât peștii maturi și același lucru este valabil și pentru broaștele cu gheare africane. Expunerea la o concentrație scăzută de triclosan în mai multe zile poate avea același efect ca expunerea la o concentrație ridicată pe parcursul a 24 de ore. S-a dovedit că Triclosanul se acumulează în corpul peștilor, un proces cunoscut sub numele de „bioacumulare” și ar putea muta în sus lanțul alimentar către prădători terestre, cum ar fi oamenii și vulturii. Bioacumularea crește concentrația unei toxine în mediu, crescând probabilitatea ca organismele să fie expuse unei doze mari.
Organisme terestre
Studii multiple au arătat că triclosanul poate fi toxic pentru microbii solului, râmele și mai multe specii de plante cu flori. Aceasta este o problemă serioasă, deoarece aceste organisme contribuie la procese ecologice importante, cum ar fi descompunerea materiei organice, aerarea solului, schimbul de gaze și reciclarea nutrienților. În plus, s-a dovedit că triclosanul se acumulează în țesuturile râmelor și melcilor. Ambele animale sunt o sursă importantă de hrană pentru multe specii de păsări și mamifere și sunt, prin urmare, o cale prin care triclosanul se poate deplasa prin lanțul alimentar. Triclosanul nu pare letal la mamifere, dar a fost legat de producerea alterată de spermă la șobolani și deprimarea sistemului nervos la șoareci.
Biosoliduri și toxicitate
Rezultatele unui studiu publicat în numarul „Toxicologie de mediu și chimie” din martie 2011 sugerează că daunele aduse organismelor din sol sunt reduse atunci când se aplică triclosanul ca parte a unui îngrășământ biosolid. Studiul a testat toxicitatea triclosanului, combinată în sol cu biosoliduri, pe râme și pe bacteriile din sol și a constatat că nu a existat niciun efect pe termen scurt asupra oricărui organism. Autorii cred că biosolidele se leagă de triclosan, ceea ce îl face mai puțin disponibil în mediu. Este important ca biosolidele să fie aplicate puțin pe sol, deoarece aplicarea în exces poate duce la drenarea triclosanului în apele subterane.
Sanatatea umana
Un articol de revizuire despre apariția și toxicitatea triclosanului în mediu, publicat în numărul de mai 2012 al „Cercetării științelor asupra poluării mediului”, relatează că triclosanul intră de obicei în corpul uman atunci când sunt aplicate produse de îngrijire personală sau sunt ingerate produse de igienă orală. Există unele dovezi că expunerea la triclosan provoacă iritații ale pielii, dar niciun studiu nu a investigat dacă triclosanul este păstrat în țesutul uman sau dacă acesta se descompune în organism, producând subproduse chimice periculoase. Studiile de laborator au arătat că triclosanul mărește rezistența bacteriilor cauzatoare de boli la alți agenți antibacterieni, cum ar fi penicilina. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate pe animale, există dovezi că triclosanul ar putea perturba sistemul endocrin uman, cauzând probleme de dezvoltare și reproducere.