Conţinut
Recitarea numelor de compuși ionici poate părea o sarcină descurajantă. Cu toate acestea, există câteva reguli simple pe care le puteți utiliza în memorarea celor mai frecvent întâlnite substanțe ionice din chimie. Un compus ionic are două părți: un cation încărcat pozitiv și un anion încărcat negativ. Urmând regulile pentru denumirea fiecărei părți, veți găsi procesul simplu și ușor.
Denumirea cationilor
Determinați dacă cationul are o singură sarcină posibilă, consultând tabelul periodic. Dacă da, numele cationului este pur și simplu numele compusului. De exemplu: NaCl este clorură de sodiu și KOH este hidroxid de potasiu. Metalele alcaline cel mai frecvent întâlnite sunt sodiu (Na), litiu (Li) și potasiu (K). Cele mai frecvent întâlnite metale alcaline de pământ sunt magneziul (Mg) și calciul (Ca). Alte metale care au o singură încărcare includ aluminiu (Al), zinc (Zn) și argint (Ag).
Determinați dacă cationul este un metal de tranziție. Unele metale necesită o schimbare a numelui: Pb = plumb, Fe = ferr, Cu = cupr, Sn = stan. Puteți să vă amintiți aceste nume făcând referire la simbolurile lor.
Determinați dacă cationul are două sarcini posibile. Dacă da, numiți cationii cu încărcarea mai mică cu sufixul „-ous” și sarcina mai mare cu sufixul „-ic”. De exemplu, Cu + este cupros, Cu2 + este cupric. Fe2 + este feroasă, Fe3 + este ferică. Pb2 + este plumb, Pb3 + este plumb. Hg (2) 2+ este mercur, Hg2 + este mercuric. Sn2 + este stannous, Sn4 + este stannic.
Determinați dacă cationul este hidrogen. Dacă da, se numește pur și simplu „hidrogen”. De exemplu, H2S este hidrogen sulfurat.
Denumirea Anionilor
Determinați dacă anionul este un singur element încărcat negativ. Dacă da, atunci denumiți-l cu sufixul -ide. De exemplu: O = oxid, F = făină, Cl = clorură, Br = bromură.
Determinați dacă anionul este un anion poliatomic cu oxigen. Dacă da, folosiți sufixul "-ate" pentru compuși cu mai mult oxigen și -ite în compuși cu mai puțin oxigen. De exemplu: SO4 = sulfat, SO3 = sulfit, NO3 = nitrat, NO2 = nitrit.
Determinați dacă anionul este -OH. Dacă da, se numește hidroxid. De exemplu: KOH este hidroxid de potasiu.
Determinați dacă anionul este hidrogen. Dacă da, se numește „hidrură”. De exemplu: LiH este hidrură de litiu.