Conţinut
Uraganele sunt cicloni tropicali puternici, care pot dura săptămâni și devasta zonele mari cu vânt puternic și inundații. Spre deosebire de tornade, care se pot forma rapid și cu puțin avertisment, uraganele necesită un set de condiții foarte specifice și durează ceva timp pentru a se dezvolta. Agentii de previziune urmăresc cu atenție aceste condiții pentru a prezice aceste furtuni periculoase.
Formarea inițială
Cel mai important ingredient în formarea unui uragan este aerul cald, umed, motiv pentru care majoritatea se formează în regiunea apropiată de ecuator. Aerul cald și umed peste ocean se ridică, reducând presiunea sub el. Pe măsură ce aerul crește și se răcește, el formează nori. Când mai mult aer curge în sistem, aerul mai rece, încărcat de nor, începe să se miște, începând rotirea furtunii. Efectul Coriolis creat de rotația Pământului determină furtunile din emisfera nordică să se rotească în sens invers acelor de ceasornic, în timp ce ciclonii din jumătatea sudică a lumii se învârt în sens invers.
Depresie tropicală
Prima etapă a unui uragan este etapa „depresiei tropicale”. Pentru ca o furtună să fie clasificată ca o depresiune tropicală, trebuie să fie un sistem de joasă presiune care implică furtuni, cu viteze ale vântului până la 61 de kilometri pe oră (38 mph sau 33 noduri). În acest moment, începe începutul rotației, dar furtuna rămâne dezorganizată și nu prezintă un ochi clar format. Unele depresiuni tropicale se prăbușesc, în timp ce altele se mișcă prin ocean, adunând forță și crescând în intensitate. Centrul Național de Uragane nu numește depresiuni tropicale, ci atribuie un număr fiecărui sistem.
Furtună tropicală
Dacă o depresiune tropicală se întărește suficient, devine furtună tropicală. Furtunile tropicale au vânturi cuprinse între 63 și 117 kilometri pe oră (39 - 73 mph sau 34 - 63 noduri) cu rotație organizată. În acest moment, se formează benzi de ploaie densă, iar sistemul de furtuni poate fi de sute de kilometri. În acest stadiu de dezvoltare, NHC furnizează sistemului furtunii un nume dintr-o listă alfabetică pregenerată, iar sistemul va purta acest nume până când se va disipa.
Uragan
Odată ce o furtună tropicală generează vânturi susținute peste 119 kilometri pe oră (74 mph sau 64 noduri), devine un uragan de categoria 1 pe scara Uraganului Saffir-Simpson. Aceste furtuni prezintă benzi puternice de ploaie, o rotație bine definită și un ochi central, un loc calm în centrul furtunii. Dacă furtuna atinge 179 de kilometri pe oră (111 mph sau 96 noduri), sau o furtună de categoria 3, NHC o clasifică drept un uragan major. Cele mai puternice furtuni ajung la categoria 5, cu vânturi susținute de peste 249 de kilometri pe oră (155 mph sau 135 noduri). Uraganele încep să-și piardă intensitatea odată ce ajung la aterizare sau când întâlnesc anumite condiții meteorologice, iar Serviciul Meteor Național va continua să urmărească și să monitorizeze un sistem până când va trece sub puterea depresiei tropicale și se va disipa.