Conţinut
Chiar dacă luna înconjoară Pământul la o distanță medie de 378.000 de kilometri (234.878 mile), gravitația sa are încă un efect vizibil asupra planetei. Atracția gravitațională a Lunii este forța principală din spatele mareelor oceanului, ridicând și coborând nivelul oceanelor și contribuind la curgerea apei de pe glob. În zone precum Golful Fundy din Canada, efectele lunii modifică nivelul apei cu până la 16 metri (53 de metri) pe parcursul unui singur ciclu.
Efectul gravitațional
Când luna este direct deasupra oricărui punct de pe Pământ, gravitația sa trage la suprafață. Această forță trage apa spre lună, creând un val sublunar în această parte a planetei. Pe măsură ce apa curge spre Lună, atrage apă din părțile planetei perpendicular pe poziția Lunii, creând maree redusă. Atracția gravitațională este cea mai puternică asupra apei, dar gravitația lunii se trage și pe Pământ, ceea ce face ca cele două corpuri să se accelereze unul către celălalt și creând o schimbare de 30 de centimetri (aproximativ 1 m) pe suprafața solidă a Pământului.
Marea antipodală
Pe partea cealaltă a planetei, efectul gravitațional al lunii este cel mai slab, blocat de masa Pământului. În plus, planeta se accelerează ușor spre lună în partea opusă, trăgând masa Pământului departe de apa din partea îndepărtată. Aceste efecte se combină pentru a crea un val mare „antipodal” în partea opusă lunii. Deoarece luna orbitează la fiecare 24 de ore și 50 de minute, fiecare punct de pe Pământ primește două valuri înalte în fiecare zi, la 12 ore și la 25 de minute distanță.
Variații
În timp ce forța gravitațională a Lunii rămâne constantă, distanța sa de la suprafața Pământului nu. Orbita lunii variază cu aproape 50.000 de kilometri (31.000 mile) pe parcursul căii sale, iar când luna este cea mai apropiată, marea sublunară este cea mai mare. În plus, caracteristicile geografice afectează fluxul de apă, contribuind la diferențele nivelurilor de maree ridicată de-a lungul ciclului lunar.
Influența solară
Luna nu este singurul corp care afectează valurile. Soarele, deși mult mai departe, are propria influență gravitațională, ridicând și coborând nivelul apei în mod corespunzător pe parcursul unui an. Atunci când atracția gravitațională a lunii se aliniază cu efectul soarelui, aceasta poate crește semnificativ variațiile de maree, provocând maree „de primăvară”. Atunci când aceste două forțe sunt perpendiculare între ele, reduc diferențele de maree, creând maree „neapărate”. Distanța Pământului față de soare variază și de-a lungul unui an, crescând sau diminuând în consecință acest efect.