Conţinut
Gradarea poate fi un moment de teamă sau bucurie atât pentru profesori cât și pentru elevii elementari. Cu toate acestea, se simte în acest sens, evaluarea elevilor elementari în ceea ce privește progresul lor este un pas esențial în a ajuta ghidarea instrucțiunilor viitoare, precum și o modalitate de a-i informa pe elevi și părinții lor despre realizările și domeniile lor de nevoie. Există două metode de calcul a notelor elementare, fiecare oferind avantaje și dezavantaje. Atunci când sunt utilizate în mod corespunzător, ambele metode pot ajuta elevii să crească ca studenți.
Metoda tradițională: medie
În fiecare domeniu de subiect, adăugați suma totală pe care au avut-o misiunile, testele sau testele în perioada de clasare. Acest lucru vă va oferi suma totală de puncte posibile pentru perioada de clasare. Perioada de clasificare apare de obicei în sferturi, trimestre sau semestre. De exemplu, o perioadă de notare pentru matematică poate avea cinci grade diferite care valorează 20 de puncte, 10 puncte, 20 de puncte, 15 puncte și 50 de puncte fiecare. Aceste misiuni se ridică la un total de 115 puncte pentru perioada de notare a matematicii.
Adăugați suma totală de puncte pe care elevul a obținut-o pentru sarcinile din perioada de notare. Ca exemplu, un student poate să fi câștigat 11 puncte, 9 puncte, 20 de puncte, 15 puncte și 48 de puncte pentru cele cinci sarcini de matematică în perioada de notare. Aceste puncte însumează un total de 103 puncte câștigate.
Împărțiți suma totală de puncte obținute de totalul punctelor posibile în perioada de clasare pentru a obține nota finală. De exemplu, 103 (total de puncte câștigate) împărțite la 115 (total de puncte posibile) este egal cu 0,895. Aceasta poate fi apoi rotunjită la 0,90, sau 90% la matematică pentru perioada de notare. Această metodă poate fi utilizată în toate domeniile.
Clasificare bazată pe standarde
Identificați o abilitate specifică care va fi clasată care se raportează la standardele de stat. În clasificarea bazată pe standarde, nu există doar o notă pentru fiecare subiect, ci mai degrabă o notă pentru fiecare abilitate care se învață în cadrul acelei discipline. De exemplu, în loc să acorde o notă pentru matematică, folosind metoda mediei, studenților li se pot da trei note separate pentru înmulțirea unui număr mare, divizării lungi și adăugării.
Analizați notele care au fost acordate în perioada de notare pentru fiecare abilitate. Notele nu vor fi acordate în puncte, ci mai degrabă cu literele E, M, A și FFB. Aceste scrisori se referă la cât de bine stăpânește un elev în abilitățile specifice. E = depășește, M = îndeplinește, A = abordări și FFB = cade mult mai jos. De exemplu, un student poate primi cinci note pentru diviziunea lungă: FFB, A, A, M și M.
Identificați ultimele două note care au fost date în fiecare abilitate specifică. Pe baza acestor ultime note, puteți lua o decizie cu privire la ce notă merită elevul pentru fiecare abilitate. Dacă notele cuprind FFB, A, A, M și M, elevul merită un M pentru diviziune lungă. Elevul a început să se lupte cu abilitatea, dar a demonstrat creștere și măiestrie în abilitate până la sfârșitul perioadei de notare.