Conţinut
- TL; DR (Prea lung; nu a citit)
- Creație de sticlă
- Îmbătrânirea cu grație
- Reciclarea sticlei
- Reutilizarea sticlei
Sticla este printre lucrurile care nu se descompun, cel puțin nu în mod vizibil. Este un material incredibil de stabil, care se degradează foarte lent, chiar dacă. Artefacte din sticlă care datează din secolul al XIII-lea î.C. au fost găsite în zonele Egiptului. Este posibil ca descoperirile mai vechi să fi fost fabricate în ceea ce a fost cândva Mesopotamia. Aceste descoperiri arată că, chiar dacă sticlele se strică în bucăți mai mici, sticla își va păstra compoziția chimică timp de mii de ani. Reciclarea sticlelor de sticlă este o modalitate bună de a le împiedica să piardă în depozitele de deșeuri.
TL; DR (Prea lung; nu a citit)
O sticlă de sticlă va dura mii de ani pentru a se descompune dacă nu este reciclată.
Creație de sticlă
Procesul de fabricare a sticlei a fost perfecționat de-a lungul a mii de ani. Sticla obișnuită să fie disponibilă numai faraonilor și regalilor, dar a devenit un obiect de zi cu zi. Sticla poate fi realizată în mai multe moduri diferite, cu diferite compoziții chimice. De-a lungul istoriei, însă, sticla cu sodă a fost cea mai frecventă formă de sticlă produsă, potrivit oamenilor de știință cu programul de arheologie nautică Texas A&M Universitys. Majoritatea sticlei constau în principal din silice, un component de nisip, amestecat la temperaturi foarte ridicate cu carbonat de sodiu sau carbonat de potasiu și o cantitate mică de var pentru stabilitate. Sticla realizată cu carbonat de sodiu (sticlă cu sodă) este de obicei mai transparentă decât sticla realizată cu carbonat de potasiu (sticlă de potasiu).
Îmbătrânirea cu grație
Sticla se sparge, dar nu se descompune ușor. Rata de descompunere a sticlei este în esență nulă. În timp, suprafața unor sticle de sticlă va absorbi umezeala. Acest lucru duce la devitrificare, un proces care face ca stratul exterior al sticlelor să cristalizeze și să se desprindă. Devitrificarea are loc foarte lent și are ca rezultat un aspect tulbure sau iridescent. Sticla modernă este făcută dintr-o formulă incredibil de stabilă, astfel încât sticlele pe care oamenii le aruncă la gunoi astăzi vor rămâne cel mai probabil în depozitele de deșeuri timp de mii de ani, experimentând doar o ușoară devitrificare.
Reciclarea sticlei
Reciclarea sticlelor de sticlă le va împiedica să intre în depozitele de deșeuri. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, doar 28% din sticla post-consumator este reciclată în Statele Unite. Milioane de tone de sticlă intră în depozitele de deșeuri din SUA în fiecare an; majoritatea acestui pahar a fost folosit ca recipiente pentru alimente și băuturi. Sticlele de sticlă pot fi reciclate în mod repetat. Majoritatea sticlei aruncate la centrele de reciclare sunt zdrobite în bucăți mici numite cullet, un produs care este mai puțin scump pentru cumpărătorii producătorilor de sticlă decât materialele brute pentru fabricarea sticlei. Culletul este cel mai adesea amestecat cu materie primă pentru a realiza recipiente din sticlă noi, dar sticla reciclată este folosită și pentru realizarea izolării pereților, a plăcilor și a blaturilor.
Reutilizarea sticlei
Reciclarea păstrează sticlele din gunoi, dar necesită energie pentru a zdrobi, topi și reforma sticla. Reutilizarea sticlelor poate fi o alternativă artistică și ecologică la reciclare. Sticlele de sticlă fac vase frumoase pentru flori proaspăt tăiate. Sticlele cu gurile largi pot fi perfecte pentru înrădăcinarea butașilor de plante sau pentru creșterea ierburilor pe un pervaz. Sticlele goale de vin țin lumânări conice frumos. Opțiunile pentru îmbutelierea sticlelor de sticlă sunt interminabile dacă aveți un tăietor de sticlă, niște șmirghel și o imaginație vie.