Conţinut
Atunci când planifică activități viitoare în aer liber, cum ar fi nunți, grădinărit sau vacanțe, mulți oameni verifică perspectivele vremii, trecând în revistă prognozele meteorologilor locali, fie online, fie urmărind difuzarea lor zilnică de știri. Meteorologii își formează predicțiile pe baza informațiilor culese de diferite instrumente științifice, cum ar fi termometre, barometre și higrometre.
Termometru
Schimbările de temperatură prognozează evenimente meteorologice. Termometrele măsoară schimbările de temperatură folosind un lichid precum mercur sau alcool, în mod normal colorat în roșu. Când acest lichid se încălzește, se extinde și când se răcește, se retrage, astfel forma recunoscută a unei linii subțiri roșii sau argintii urcă sau coboară termometrul. Unele termometre, numite termometre cu arc, măsoară expansiunea și retragerea metalului pentru a măsura temperatura. Termometrele măsoară temperatura pe trei scări diferite: Fahrenheit, Celsius și Kelvin, o scală folosită în mod normal de oamenii de știință. Originile termometrelor se remarcă în Galileo, care a folosit un dispozitiv pe care l-a numit „termoscop”.
Barometru
Dezvoltat pentru prima oară de omul de știință italian Evangelista Torricelli în secolul al XVII-lea, barometrul măsoară presiunea atmosferică, ceea ce ajută meteorologii să prezice modelele meteorologice. Aceste modificări ușoare ale presiunii atmosferice prevăd de obicei schimbări ale vremii. Barometrele folosesc mercur sau benzi metalice mici pentru a arăta schimbările de presiune. Un barometru cu mercur, care se bazează pe experimentele Toricellis, plasează o cantitate mică de mercur în vid. Acest mercur se mișcă în sus sau în jos, în funcție de faptul că presiunea atmosferică cântărește mai mult sau mai puțin decât greutatea proprie a mercurilor. Barometrele aneroide, comune în gospodării, urmează extinderea și retragerea a două benzi metalice pe măsură ce presiunea atmosferică se schimbă.
Higrometru
Pentru a testa umiditatea din atmosferă, care ajută la prognoza tiparelor meteorologice, meteorologii folosesc un higrometru. Igrometrele folosesc fie o bobină de metal mică, un lichid sau o condensare pentru a măsura umiditatea. Când umiditatea atinge bobina, își schimbă forma fizică. Higrometrele de condensare sau „punctul de rouă” măsoară cantitatea de condens care apare pe un bec mic. În cele din urmă, higrometrele de lichid își bazează măsurătorile pe modificările chimice din lichid datorită umidității din aer. Un psiometru, a patra versiune a higrometrului, utilizează proprietăți termodinamice prin compararea unui bec uscat și a unui bec saturat cu apă distilată pentru a măsura umiditatea. Fizicianul și geologul elvețian Horace Benedict de Saussure a construit primul higrometru în 1783 și a folosit un fir de păr uman ca bobină.