Conţinut
Una dintre întrebările majore studenții la chimie la nivel de facultate au legătură cu diferența dintre legăturile polare și nonpolare. Mulți studenți ar putea avea un moment dificil să înțeleagă definiția exactă a ambelor, dar există câteva reguli generale care pot ajuta la explicarea diferenței. Înțelegerea acestor legături reprezintă un punct de plecare critic pentru studenții la chimie în studiile lor.
Legaturi covalente
Legăturile covalente formează baza reacțiilor chimice dintre atomii diferitelor elemente. Singurul mod în care se pot forma aceste legături este atunci când un electron devine împărțit de două elemente, creând conexiunea care rezultă apoi într-o substanță nouă. Legăturile covalente pot exista sub formă de compuși polari sau nepolari, dar este important de menționat că toate legăturile care sunt de natură polară sau nepolară trebuie să fie, de asemenea, covalente.
Obligații polare
Moleculele polare sunt rezultatul legării polare între atomi în care electronii nu sunt împărțiți în mod egal. Acest lucru se întâmplă atunci când doi atomi diferiți se leagă de două elemente diferite, spre deosebire de doi atomi de la același element, care nu formează legături polare. Motivul legăturilor polare este că fiecare atom trage electroni la propriul nivel, ceea ce înseamnă că, dacă elementele nu sunt aceleași, un atom al unui element va fi mai bun la tragerea electronilor decât celălalt din legătură. Molecula va fi mai negativă oriunde electronii sunt „grupați” în mod inegal și mai pozitivi pe cealaltă parte.
Obligații nepolare
Într-o legătură nonpolară, doi atomi împart electroni în mod egal unul cu altul. Aceste legături apar numai atunci când doi atomi sunt din același element, deoarece numai elementele potrivite vor avea exact aceeași capacitate de a trage electroni. Un exemplu în acest sens ar fi H2 sau O2, deoarece legătura este încă dintr-un singur element. În moleculele nonpolare mai mari, cu forme simetrice, sarcinile sunt răspândite uniform.
Soluția Chimie
O regulă generală în chimie afirmă „ca și cum se dizolvă”, ceea ce înseamnă că substanțele polare tind să se dizolve reciproc, la fel ca și substanțele nepolare. De exemplu, apa, un lichid polar, se amestecă liber cu alcoolul izopropilic, un alt lichid polar. Cu toate acestea, uleiurile, care sunt de obicei nepolare, nu se amestecă cu apa; ele rămân separate.