Conţinut
- Creștere redusă
- Depozitarea alimentelor, a hidratării și a energiei
- Economisirea energiei
- Alpinism și înălțare
Munții pot fi o barieră atât pentru plante, cât și pentru animale, datorită ecosistemelor în schimbare rapidă, a climei dure, a mâncării rare și a cățăratului trădător. Din acest motiv, oricare parte a oricărui lanț muntos dat poate adăposti cu totul diferite specii de plante și animale. Cu toate acestea, plantele și animalele care locuiesc în munți s-au adaptat în multe moduri pentru a supraviețui în condiții dure. Cele mai semnificative adaptări ale plantelor și animalelor sunt observate la cote mai mari, deoarece aceste zone oferă condiții cele mai extreme.
Creștere redusă
Copacii încep să se subțire pe măsură ce călătoriți mai sus în biomul de munte. Arborele nu poate crește la cote mai mari din cauza vânturilor dure și a climei extreme. Zona în care copacii încetează să crească în zona de munte este cunoscută sub numele de linie de lemn. Plantele care pot supraviețui peste 3.000 de metri includ ierburi slabe și plante perene alpine, care s-au adaptat la frig și căldură extremă, soare puternic, vânturi puternice și fluctuații între starea aridă și umedă. Aceste plante cresc foarte jos până la sol, permițându-le să rămână sub pachetul de zăpadă în lunile de iarnă, astfel încât să nu fie îngroșate cu gheață și zăpadă.
Depozitarea alimentelor, a hidratării și a energiei
Primăvara și vara la munte este o perioadă foarte scurtă, între sfârșitul lunii iunie și septembrie, după care încep înghețurile și lanțurile montane sunt acoperite de zăpadă. Din acest motiv, plantele s-au adaptat pentru a stoca hrana, umiditatea și energia. Plantele la cota mai mare au tulpini sau rizomi care se extind adânc sub suprafața solului. Aceste tulpini permit depozitarea alimentelor, astfel încât plantele pot începe o creștere imediată primăvara, fără a fi nevoie să aștepți ca solul să se dezghețe pentru a furniza apă și nutrienți.
Alte plante au format pe frunzele lor o substanță ceroasă care etanșează umezeala, datorită faptului că solul subțire din munți nu poate reține umiditatea. Munții găzduiesc mulți copaci și plante perenne care își păstrează frunzele pe tot parcursul iernii; prin urmare, nu au nevoie de energie și nutrienți pentru a dezvolta frunze noi în perioada scurtă de creștere.
Economisirea energiei
Animalele din munți s-au adaptat și pentru a economisi energie în lunile de iarnă grele. Unele animale, cum ar fi marmota alpină, hibernează nouă luni ale anului pentru a economisi energie și a evita condițiile dure de iarnă. Alte animale își reduc nivelul de activitate, economisindu-și energia doar pentru a căuta hrană. Caprele de munte s-au adaptat să mănânce aproape orice substanță vegetală pe care o oferă lanțul de munte. Acest lucru îi împiedică să călătorească pe distanțe lungi în căutarea hranei și, prin urmare, le economisește energie.
Alpinism și înălțare
Animalele de la munte s-au adaptat fizic, ceea ce le face să poată naviga pe terenul stâncos, abrupt, zimțat. Ibex are copite specializate, compuse dintr-o margine exterioară dură și un centru moale, care le permit să prindă stânci și să urce dealuri și stânci abrupte. Animalele care trăiesc în munți au dezvoltat, de asemenea, straturi groase de blană, care le protejează de frig, pe măsură ce călătoresc mai mult în altitudine. Creșteri mai mari înseamnă, de asemenea, mai puțin oxigen. Yak-urile care trăiesc în Himalaya au dezvoltat inimi și plămâni mai mari, ceea ce le permite să trăiască la 18.000 de metri deasupra nivelului mării, unde aerul este subțire.